La portile ceriului

LA portile ceriului

http://www.tvrplus.ro/emisiune-la-portile-ceriului-118

„Drumurile îl umplu de energie, îi dau forţă şi putere. „Asta e viaţa mea, nu ştiu cum să trăiesc altfel”, spune firesc muzicianul Grigore Leşe, apoi îşi îndreaptă pălăria cu boruri imense.

Prezentatorul emisiunii La Porţile Ceriului de pe TVR Cultural adaugă: „azi noapte am venit de la filmări, am făcut acolo vreo şapte episoade şi o alergătură de nu-i adevărat”. În Ţara Lăpuşului, adică, la dansatorii şi cântăreţii de muzică populară veritabilă, acolo unde „artificiul, spoiala și kitsch-ul nu își au locul”, iar oamenii îl primesc cu dragă inimă, îl invită la masă şi-i oferă un pat. „Eu am dormit şi la stână, am umblat la oi, pentru unii din ei am cumpărat şi sicrie. Da, personajele emisiunii fac parte din viaţa mea, trebuie să fiu cu ei şi la necaz şi la bucurie, mi-am asumat asta”, povesteşte horitorul sorbind din cafea.

„Din păcate, prin emisiunile prezentate de-a lungul anilor, televiziunile au creat o imagine eronată a satului, a muzicilor țărănești, a țăranilor în general. Redactorii, realizatorii, de cele mai multe ori nu au cunoscut realitatea satului românesc, nu au știut să o descopere și, prin urmare, nu au prezentat-o”.

Folclorul lor este unul schimonosit, cu linia melodică schimbată şi versurile răstălmăcite, pentru a putea fi vândut cu uşurinţă. Dar Grigore Leşe ştie că la poalele Carpaților, în umbra codrilor sau la gura Dunării albastre, zace talentul românului autentic, al celui care trece de „primejdia grea” cu ajutorul muzicii, istoriei, tradițiilor și obiceiurilor frumoase. De asta hoinăreşte cu urechile ciulite prin cele mai îndepărtate cătune.

În fiecare săptămână, în emisiunea La Porţile Ceriului, pe TVR Cultural, Grigore Leșe sărbătorește tradiţia și partea ascunsă, nețărmurită, plină de sens și autenticitate a României moderne. De la rușii lipoveni din Sarichioi pînă la Ionu’ lu’ Grigore, botezat Paganini, cele mai dosite cărări sunt străbătute cu voie bună, întru preţuirea identității românești. Personajele sunt filmate cântând pe uliţele satului, pentru ca talentul  să fie surprins în forma lui naturală, necosmetizată, iar cel de acasă să asiste la aceste descoperiri „pentru a ști cine am fost, cine suntem și dacă cultura noastră tradițională, dincolo de matricea identitară, poate fi competitivă în confruntările cu alte culturi tradiționale din Europa și din lume”.

Pare simplu, firesc, natural. În cotidianul românesc, aceste escapade capătă un soi de aură cerească. De aceea şi emisiune se numeşte astfel. „Sunt promovaţi oameni și locuri care sunt mai aproape de cer decât de noi, sate uitate, izolate pe culmile munților sau prin câmpiile fără de sfârșit de pe la noi. O lume tainică, nedeslușită încă”. Totodată, „ceriului” face parte din graiul maramureşean, emblemă a comunităţii tradiţionale, locul pe care îl caută şi la care se întoarce Grigore Leşe.

În una din ediţii, prezentatorul semnalează neregula: „ceva nu este bine: ori oamenii nu mai știu să aprecieze muzica ce-i reprezintă, ori orgoliul lor este prea mare și vor cu tot dinadinsul să fie în pas cu moda. Cu moda de la televizor, bineînțeles”, cugetă Grigore Leşe. Şi, pentru că nu-i place să stea deoparte, ne îndeamnă să facem o incursiune în spaţiul nealterat şi mioritic al României: „până când horele din Maramureșul voievodal se vor întoarce la rânduiala lor, eu vă rog doar atât: căutați-l și ascultați-l pe Ionu’ lu’ Grigore din Siliștea de Sus, ceterașu de i-au zis nemții Paganini”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s